dar ce am vrut eu
ce am vrut eu cu adevărat
nu este nimic din toate acestea
stau în picioare şi nu scriu nimic
stau culcat în picioare şi nu scriu nimic
stau pe scaun culcat şi nu scriu nimic
şi nu răsare şi nu apune nimic
dincolo de orizontul meu frescal
ca lemn de totem înfipt în no man’s land
pot numi
melancolia
tristeţea
depresia
iubirea
ura
pasiunea
viaţa
moartea
dar eu nu sunt al nici uneia dintre ele
pe rând de fiecare din ele
m-am separat ca de o soţie infidelă
cu fiecare din ele am avut câte
o fiică şi multă vreme
am schimbat scutecele fiicelor mele
nevrednic sunt de geniul hărăzit mie
şi de domnişoarele lui de onoare
ispititul dizolvării imediate
am listat câteva sinucideri preferabile altora
printre care
a mă strivi cu maşina de un copac
a mă prăbuşi rapid cu avionul
a înghiţi un pumn de pastile şi a aştepta
toate acestea sunt preferabile
împuşcării în cap
aruncării în faţa trenului
spânzurătorii
dar cumva se întâmplă că supravieţuiesc
tuturor acestor posibile sinucideri
ca scursoarea unui container pe bulevard
şi tot cumva în această persistentă
neclintire de ireal
destinul meu înfloreşte şi ca un fluviu îşi
urmează calea nevrednici sunteţi de mine
şi nevrednic sunt de voi şi triumful stă
între noi culminant şi credibil
