duminică, 21 februarie 2010


"It is true, as people say, that one commits suicide for love, for fear, for syphilis? It is not true. Everyone loves, or thinks he does; everyone is afraid; everyone is more or less syphilitic. Suicide is a means of selection. Those men commit suicide who reject the quasi-universal cowardice of struggling against a certain spiritual sensation so intense it must be taken, until further notice, as a sensation of truth. Only this sensation permits the acceptance of the most obviously just and definitive of solutions: suicide."

Rene Crevel

joi, 18 februarie 2010


there's only me and the black dog in the room with the blue thick carpet dead tulips in the bin and clothes that I'll be wearing tomorrow when again I'll try to hold myself in the same piece of nothing how can they leave me alone when all I want to do is take my life

luni, 8 februarie 2010

Descusut şi recroit


dar vreau să-i muşc ah vreau să-i muşc fălcile de copilă
picioruţele lungi subţiri de liceu comunist să i le strâng între unghii
şi capul să mi-l închid şi părul tot negru între ele şi în spate să
mi se urce cu trupul ei puţin şi strâmt de săpun
vreau cu gura să o prind şi să-i rod oasele ca un câine flămând
iar primul sânge să-i picure greu în palmele mele desfăcute
şi să plângă când o lovesc să ţipe ca o pisică rusească să fugă
de mine prin zăpada înaltă de 1 metru şi jumătate în blugi
şi tricouri decolorate de somn stropite cu clor şi ulei
de când mama ei îmi pregătea masa de prânz în bucătăria din curte
mama ei cu sânii grei de alăptat cu tălpile aspre mi-e dor de mama ei
de cum nu-mi atingea niciodată obrazul cu buzele de cum arăta
în negru la marginea drumului prăfuit când am părăsit-o vara trecută
ca o eroină columbiană singură şi mândră şi dorită
coprul meu trebuie descusut şi recroit şi prins cu ace de siguranţă
şi din gelatina memoriei senzoriale trebuie readusă pe chip imaginea
originară a ceea ce viaţa mea este într-un singur fel
I am a girl who loves another girl
şi călcâiele şi umerii vreau să i-i muşc
şi coamele portocalii care ard pe pernă

marți, 2 februarie 2010

Never again






eu sunt cel pentru care sexul a murit şi orice poftă
de lichide vaginale a murit odată cu el
eu nu suspin la sânii tăi deshumaţi
şi nici la anusul descuiat şi freamăt şi condoleant şi închid ochii când îţi desfaci
părul şi te apropii de mine
mirosul tău mă îngreţoşează
mirosul tău de poamă dulce de grăsimi fecunde
tu receptacul de spermatozoizi confuzi şi expulzaţi
din corpuri putrefacte de tristeţe tu limbă umedă frântă pe gura mea
strâmbă de dezgust căpşună costală mutant acrit
eşti atât de –sexy- încât vreau să vomit în dormitor pe pat
şi pe fereastră în capul trecătorilor
mă uit la tine şi văd o vacă plină de lapte vacă plină de viţei aproape făcuţi vacă
plină de spermă de bou şi de taur şi de cal uneori şi mă
întreb de ce eşti atât de frumoasă şi de ce gâtul tâu se mişcă cu –graţie-
când nu eşti decât o masă de puicuţe scoase la pescuit
şi stomacul tău e radiografia unei ferme de viermi
ea mi-a spus
mi-a spus că oamenii care se iubesc ar trebui să aibă decenţa
să nu se atingă niciodată