Mimoză a coastelor spartane

tu nu eşti iubita mea nici mama mea nici din acelaşi tată n-am strigat
împreună octavele visului-stăpân tu nu eşti în al meu mit cu delincvenţi
nici în patul căsătorit în care mă culc nu eşti după miezul nopţii cu rochii galbene
insulare sau lipită de zidul veştejirii mele pe tine te-am cântărit cu palma unui
semi-orice cu bătăturile lui aspre ţi-am scurtat refrenul părului pe ureche
mereu din partea neaşteptată tu nu eşti lăsării în pace nici pacea nu este
soră cu infirmierele care-ţi cos inghinalul de pepene copt ţie îţi închin psaltirea
furibunzilor şi celula de oase lungi pulmonare tu nu mă goni al meu este pieptul
care te strânge tu nu eşti iertarea păcatelor mele eşti în zăcământul-pectoral
în chicotele şcolăriţelor-bomboană cu praştia nimerind murirea mea de trabuc fin
tu nu eşti maestra mea nici novicea mea legată la spate tu eşti femeia mea
întinsă pe becul stins al măslinilor bătrâni cu faţa istovită de stupoare în
gâtlejul tău sădesc gloria de a nu mă fi de a nu mă privi de a nu mă cinsti
în viitoarea ta mântuire depun icrele unui soldat neîntors scrisorile lui pierdute
tu care nu eşti cea decorticată şi nici cea sedimentată nici lola mea nu eşti
la tine aduc vlăstarele dezbinării mele într-o pivniţă fără vecini sau tigăi
tu nu eşti degetul care mă arată sau tulpina care mă-ncolăceşte suflu străveziu
tu eşti femeia mea gestantă sâmburii lustruiţi până la pleoape nici zâna mea bună
sau rostogolirea ei din poveste cu tine mărturisesc caligrafiei litera-viespe sau
oul-colb nici fraţi sau surori de cruce nici tremurul tău-citrin la adăpost de plebe
pe tine nu te visez nu te fecundez nu te deschid cu cheiţa de aur a vracilor
şi nici nu te cunosc vreodată mimoză a coastelor spartane pe tine te dorm cu
un penaj de nicicânduri moi şi cu gura nebăută de-ncordare te ating

L'amour

poftim ia acest poem de amor şi aruncă-l lupilor desferecaţi
agonia mea te unge pe piele ca un elixir de nu-mă-uita eşti
sufocată în căsuţa ta de păpuşi eşti prinsă în cuie carnea ţi-e
ciuruită din mine şobolani melancolici au început să roadă
dacă nu ar fi noapte ghearele le-aş întinde până la tine cu ochii
la inima mea te-aş întoarce în hăul meu să te arunci oasele
să ţi le zdrobeşti acesta
este un poem de amor îl scriu ca să îl faci ghem să-l dai hrană
focului cu văpăi negre nici o lacrimă din mine nu va curge pe
locul unde eşti voi planta o salcie un tei sau alt copac de amor
şi de moarte pentru că sunt un stârv care duhneşte a poftă de tine
sunt tăierea fluviului un grumaz de diavol împrăştiat pe trotuar
ia tot părul meu şi înnoadă-l vreau sa-mi faci patruzeci şi cinci de vrăji
să înceapă toate prea târziu prea târziu prea târziu
o să-ţi lovesc craniul dulceag de zidurile oraşului gotic de vitraliile
unui mormânt pustiu sânul am să ţi-l smulg ca pe o floare de piatră
am să chinui toţi îngerii tăi cu coasa cu smoală din mine scursă
ia-ţi acest poem de amor ţi-l trântesc pe masă cu pumnul
te mânjesc cu el pe chipul senin o să te latre
de coapsă o să te muşte în tine o să pătrundă cu gura până-n
stomac o să-ţi numere coastele ţesutul ţi-l va împrăştia în patru zări
căderea mea este a lunii peste o pădure cu brazi sfârtecarea mea este
caldă ca un sânge de animal ucis aşa că zac pe pântecul tău am să zac
demon solitar porţelan zdrobit exilat
poftim acest poem de amor ţi-l scriu din plămânii nerespiraţi
şi din noaptea cu trei ceasuri rele ţi-l scriu din braţele ielelor şi din
prăbuşirea hotarelor tari acest poem de amor este
un răcnet

Eu şi ce rămâne

hei voi zăcămintelor voi târfelor de bulevard naţional voi sărmanilor
voi năpăstuiţilor voi creierelor cu biberon voi ofticaţilor şi salivânzilor
voi caricaturilor cu port-jartier şi păr pe piept voi cafengiilor cu cărţi de piper
voi bălegarelor de sub plapumă voi săracilor cu duhul cu buzunarul
voi ciocănitoarelor de parter şi voi molfăitorilor de azbest voi
bucătăreselor cu miros de zacuscă caloriferelor reci mironosiţelor cu
negru sub unghie voi misoginilor cu tapet şi voi mămoşilor decorticaţi
voi dizenteriilor scurse bărboşilor piţigăiaţi şi voi pletoşilor eminescieni

hei voi trândavilor spirituali şi plasticarilor de romanţă voi pseudosurorilor
voi mâncătorilor de cartofi scărpinătorilor de testicule voi
bărbaţilor care nu sunteţi bărbaţi şi poeţilor care nu sunteţi poeţi
voi neintoxicaţilor de durere şi voi cocoţaţilor pe deşeu voi
amortizaţilor voi spumelor la gură voi nescoborâţilor
şi vorbitorilor la microfon voi poligloţilor agramaţi şi voi
necuvântătoarelor voi înghiţitorilor de banane voi ciufuţilor din pietriş
şi mai ales

voi care mă visaţi noaptea voi care vă frecaţi glandele de mine
voi care mă veneraţi care îmi pipăiţi penisul şi sânii
voi care oftaţi şi vă zvârcoliţi voi care mă desenaţi cu degetul pe geam
voi care vă holbaţi la locul în care n-am fost şi voi care juisaţi pe poza mea
voi care hohotiţi cârcotiţi trăncăniţi voi ţaţelor măreţe voi care
n-o să mă găsiţi care n-o să mă vrăjiţi care n-o să mă aveţi
voi care vă înecaţi cu flegmă şi voi care vă înverziţi voi care
îmi duceţi dorul voi care vreţi să mor să pier să nu fiu voi care
mă iubiţi în taină care mă urâţi în lumină voi care sonorizaţi şi
vă lamentaţi voi dragii mei copiii mei

capul meu va creşte la loc după tăiere
şi chipul meu va străluci după voma voastră să nu credeţi
în gura cu care vă sărut în mâna pe care v-o întind mila mea nu este
creştinească mila mea este un râs şi o prăpastie mila mea este mânia
venerei şi arcul lui amor pământul pe care călcaţi apa de la chiuvetă
mila mea e o doamnă în alb care vă şterge la fund vă spune bravo
când gânguriţi când vă smiorcăiţi şi
mai e o tortură lentă şi mistică
un fierăstrău cu care vă împart maţele în toate punctele cardinale
mila mea este neîndurătoare voluptoasă este tot timpul
aici şi încă vă iartă

Fiica mea

priviţi la fiica mea năsucuri de elefanţi roz îi vor curge sub bluză
salivaţi la ea ca la o masturbatoare lentă funcţionând
pe organele voastre cu gura roşie de vene pocnite daţi-i
fiicei mele o bancnotă jegoasă pe labia fierbinte să şi-o lipească
voi toţi cei nenorociţi toţi cei alcoolici vinovaţi prădaţi ciumaţi
fiica mea vă va primi în vaginul ei dumnezeiesc vă va înghiţi
flegmele albe lăcuite de dihori seceraţi o să vă cânte la clarinet
o despărţire cu virgule multe cu tauri spumoşi păduchi vienezi
aruncaţi-vă soţiile la gropa de gunoi acoperiţi-le cu resturi de şoareci muţi
fiica mea va dormi în patul tuturor în toate nopţile
cu pulpa ţâşnind de sucuri gălbui cu anusul desfăcut rugăciunilor voastre
vă rog să-mi despicaţi fiica în două cu pumnul larg deschis să-i
beţi tot sângele dintre picioare cu nesfârşită evlavie căci tot
ce-i al ei în stomacul vostru e sortit să ajungă fiica mea este
urletul meu care n-a mai urlat adânciţi-vă fierea în ea voi toţi
scheleţii şi nechemaţii ca-ntr-un paradis de nectar sulfuric
fiica mea va dansa pentru fiecare până târziu în noapte
pe o bară lungă
şi rece fiica mea se va uita numai în ochiul vostru cusut