nu voi fi bărbatul nimănui
nici măcar al tău sau al
femeii la a cărei moarte
picioarele mi le voi smulge
cu unghiile de la picioare să-mi
zgârii faţa până la citoplasma a ceea
ce am scris în sânge a fi
eternitate
sângele nu e lichidul
vâscos care-mi curge prin
trup nici pistruii crescuţi
pe fierăstrău
sângele este când minerul care mă
sapă
respiră rar când laterna lui
îmi înţeapă oasele parţial
luminate este când nu mai iese
pe unde a intrat şi oftatul lui
e o focă grasă plesnindu-se peste
bot
dar sunt bărbatul celei care este
maman
şi al rochiei ei negre fără mâneci
al prăpastiei de conac gotic
în care şi-a azvârlit pălăria
şi a spus de aici nu mai plec
maman este mama mea dintâi
iar trompele ei sunt calea
este mama copilului meu iar
copilul meu este gravid cu
ciuperci otrăvitoare guriţa lui
e rujată de yves saint laurent
copilul meu nu face pipi nici
suge sânul vreunei născătoare
el stă la umbra celei care este maman
şifon verzui îi întinde pe păr
viermi de mătase să-i ţeasă genele
copilul meu se uită la mine ca la
un rege înfrânt şi codiţe îmi împleteşte
din vene
el e un cal mort mai ales
capul calului mort
iar ucigaşul meu de negăsit
bietul meu ucigaş hoinărind pustiul
fără de crimă
cu buza crăpată de setea crucii mele în pământ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu