miercuri, 2 septembrie 2009

Şi nu scriu nimic

dar ce am vrut eu
ce am vrut eu cu adevărat
nu este nimic din toate acestea
stau în picioare şi nu scriu nimic
stau culcat în picioare şi nu scriu nimic
stau pe scaun culcat şi nu scriu nimic
şi nu răsare şi nu apune nimic
dincolo de orizontul meu frescal
ca lemn de totem înfipt în no man’s land
pot numi
melancolia
tristeţea
depresia
iubirea
ura
pasiunea
viaţa
moartea
dar eu nu sunt al nici uneia dintre ele
pe rând de fiecare din ele
m-am separat ca de o soţie infidelă
cu fiecare din ele am avut câte
o fiică şi multă vreme
am schimbat scutecele fiicelor mele
nevrednic sunt de geniul hărăzit mie
şi de domnişoarele lui de onoare
ispititul dizolvării imediate
am listat câteva sinucideri preferabile altora
printre care
a mă strivi cu maşina de un copac
a mă prăbuşi rapid cu avionul
a înghiţi un pumn de pastile şi a aştepta
toate acestea sunt preferabile
împuşcării în cap
aruncării în faţa trenului
spânzurătorii
dar cumva se întâmplă că supravieţuiesc
tuturor acestor posibile sinucideri
ca scursoarea unui container pe bulevard
şi tot cumva în această persistentă
neclintire de ireal
destinul meu înfloreşte şi ca un fluviu îşi
urmează calea nevrednici sunteţi de mine
şi nevrednic sunt de voi şi triumful stă
între noi culminant şi credibil

6 comentarii:

marul spunea...

efemerida scrisului e atat de dureroasa uneori . nu stiu din experienta , caci eu nu scriu . doar din auzite . dar titlul postarii e amuzant . merge pe principiul potrivit caruia userii de messenger afiseaza cateodata '' no status '' , desi , conform unei logici obisnuite , si acesta e un status :)

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

Şi nu citesc nimic
dar ce simt eu cu adevărat
pot numi
melancolia
tristeţea
depresia
iubirea
ura
pasiunea
viaţa
moartea
ale celui care
nu le scrie
triumful nevrednic
îşi trăieşte lacom
destinul în noi
citindu-mă
scriindu-te

Michel Martin spunea...

B: Nu e vorba de un blocaj precum ar putea sa reiasa.
Vad non-scrisul ca o stare de a scrie, cu mult mai intensa de cele mai multe ori.

Z: Sweet captivity in the moods of your soul.

marul spunea...

:)))))))))))))))))))))))

Unknown spunea...

Uite, ca sa treaca acest comment-ariu, cineva, spiritul internet :) ma pune sa scriu cuvantul de cod KINUAL, apoi PPYLIP. Asta mi se pare interesant. Si mi se pare si mai interesant si ma bucur ca acest poem suna altfel; urmeaza altceva? se intampla deja? Indraznesc sa imi raspund singur si sa zic da, cu toate ca, spre final, masca revine, ca un fel de ”Safe/Reassuring(?) Mode”.

Michel Martin spunea...

Este posibil sa urmeze ceva. Desi poemul de fata ar putea fi privit cel mult tranzitiv. Ce stiu este ca, urmarea -oricare ar fi ea- se va produce mai aproape de o iminenta (cred) spiritualizare. Cine ar fi crezut ca tanarul dement si cautator de scandal o sa ia in serios posibilitatea meditatiei intr-un soi de exil, daca nu fizic, atunci cel putin psihic. ;)