Izbânda mea

am aparţinut mai ales unei broaşte din tine cea mai puţin înverzită dintre
toate dar am fugit cu vampirii care nu au încetat să mă strige din
sângele care s-a rupt
frustrările mele sunt un păr des şi aspru o crestare pe lungul intestinului adipos
bici de rugină mălai împietrit
cred că sunt singur singurătatea mea plăcere erotică de fibre neurale
forţa şi viteza inversă a tot ce nu mă atinge
şi vreau a nu mă atinge nimic
buzele tuturor alte trupuri să resusciteze
şi nimic să nu murmure niciunul din numele mele
m-ai nedreptăţit dear god şi de aceea nu mai sunt frate
cu fiii şi fiicele tale iar pe mama mea o scuip în faţă dacă o vei trimite
să mă latre la poartă am plecat şi din highgate cemetery
nu vom mai sta amândoi la aceeaşi masă farfuria mea plină cu carne de om
o poţi da căţelelor muzicanţilor de cartier celor fără adăpost de pe strand
nu voi lupta împotriva ta mi-e teamă că pe nimeni nu va bucura izbânda mea
am simţit toate sentimentele pe care le-ai prescris şi de toate m-am vindecat
şi nu mai sunt dezamăgit că dintre toţi tu ai fost cel care m-a
distribuit vieţii ca pe o raţie de peşte zbătut
râd şi sunt fericit sunt fericit de fericirea născocită de tine este
echivalentul meu cu a sta pe verticală aproape uman şi aproape de
căldura corpului tău umerii îmi sunt de pudră şi de nectar iar acum sunt
aproape alb rece şi
trecut