însă la primavera frumoasa adormită-n macrameuri albe
ca un testament de soare bilun sub carapacea-fereastră
cine s-arunce năvodul siren peste cum ai să treci avală
cingători-lalele să doarmă prin curtea cu violeţi
iar la porţile
la porţile
nici un înger cu ochii căprui doar rochii
de la renta mirese impare desculţe de iarbă
