Who is Ioana?

eu acum spun că au apărut sentimente noi
că nu mai avem părinţi că locuinţa noastră a fost luată de ape
şi de petrol
predic dintr-un templu fără arhitectură pumni de sare arunc
pe umerii duhurilor tibetane şi stau cruciş pe o insulă de alge roşii un spiral jetty
unde raţiunea mea este pură eu nu pot să visez eu nu pot să dorm ca să visez
I said goodbye to Maldoror and Ubu
eu nu lupt nu doresc
predic zi şi noapte beau suc din arbore de ceai
şi îmi ung tăieturile de pe corp cu el
am cunoscut oameni cândva erau făcuţi cu mâna cu ac şi cu aţă
scriu prin aer şi las copiilor ce vor veni cărţi biodegradabile
port un veştmânt din cuvintele pe care nu le mai înţeleg
ochii mei sunt albi şi trăiesc cu melcii şi cu sandalele lăsate pe drum de Zarathustra
nu-mi amintesc chinul feţei mele desfigurate nici pasărea care-mi stă
înfiptă în coastă este doar acolo şi este doar una
templul meu este gol şi nu ştiu dacă sunt primul venit sau ultimul rămas
dar vocea este clară şi este a celui pe care îl numesc
eu

Are we still dead?

Compasiunea mea ca un măr

compasiunea mea este un măr sau
un vlăstar de bambus unduit de vocea călugărului care mă are în grijă
care mă piaptănă îmi pune căldarea cu apă şi peria în faţă iar eu în genunchi
cu compasiunea mea ca un măr frec dalele de piatră ale mănăstirii
sunt printre ultimii veniţi şi
nu am primit încă şiragul de mărgele şi contemplarea mea este asupra firului de iarbă
dinspre pământ
fac exerciţii de umplere a minţii cu cerul care este
albastru cu copacul care este înţelept piatra mea este fină şi o ţin în apă de ploaie
o mângâi piatra mea este mantra şi compasiunea mea ca un măr
acum exist în afara lumii şi fereastra chiliei mele dă înspre
un puţ în care am strâns ficaţii celor pe care i-am omorât dar eu acum nu mai sunt
decât o amintire a copacului care este înţelept şi încă nu mi s-a dat nici un nume
citesc cuvinte în spaniolă de pe rogojini
şi mă închin clipei care stă
nu mai este nimic decât clipa care stă
eu stau cu clipa şi ne uităm unul în ochii celuilalt
deşi nu ne recunoaştem bărcile noastre trag la acelaşi mal este un mal
în care compasiunea mea este un măr verde
m-am adăpostit în peştera sfinţilor desculţi dar mi se dă voie
şi la masa medicilor care subtil
îmi strecoară cele câteva antidepresive tavanul este de cele mai multe ori alb
sau un altfel de alb care devine imaculare
acum formăm un cerc şi fiecare povesteşte povestea vieţii din lume
rândul meu a trecut de tot sunt ajutat de o maică în pantofi de lac
care e mulţumită de evoluţia mea îmi promite că în curând
nu vom mai merge în camera electrică sunt aproape de zâmbetul lui buddha
îi zâmbesc lui buddha şi el se face verde ca mărul meu
nu mai este soare doar lumină şi nu se poate dormi deloc
osemintele mele se desfac transparente şi cei doi protectori ai mei
fac schimb de pălării
nu ştiu dacă am voie să aplaud sau să
vorbesc nu am auzit vocea nimănui la mănăstire doar a compasiunii mele
atunci când este cu mine atunci când este verde ca un măr
s-au terminat toate părţile corpului s-au terminat urechile cu care am auzit
ultima oară călugărul măturându-mi chilia
sunt diluat
sunt eter
sunt dacă ar fi aer sau dacă ar fi furtună
seara ni se aduce apă într-o cană cioplită din lemn are gust de zmeură
şi ficat
nicio memorie nu mă cuprinde
stau pe treptele mănăstirii sub munte şi sunt şi eu piatră lângă celelalte pietre
pe un drum pe care se calcă doar cu mâinile împreunate şi cu
sprâncene largi

Why Corsica

Amazingly enough, my interest for Corsica started to grow since I read this line in "The world according to Clarkson" on the tube (the book belonged to the guy sitting next to me): Best place to go on holiday: Corsica. I do have a kind of conideration for Jeremy Clarkson's statements.
And when I found out that only 4% of Britons know where Corsica is.
Well...and the photos...and the 4h ferry crossing from Italy...and the excitment of hitting the villages and sandy beaches of this marvellous location where the oficial language is French and the population of the island is 302 000 (that's 40 times less than London's population, thank God!!). All this after my long-expected holiday in Tuscany in July.