luni, 8 februarie 2010

Descusut şi recroit


dar vreau să-i muşc ah vreau să-i muşc fălcile de copilă
picioruţele lungi subţiri de liceu comunist să i le strâng între unghii
şi capul să mi-l închid şi părul tot negru între ele şi în spate să
mi se urce cu trupul ei puţin şi strâmt de săpun
vreau cu gura să o prind şi să-i rod oasele ca un câine flămând
iar primul sânge să-i picure greu în palmele mele desfăcute
şi să plângă când o lovesc să ţipe ca o pisică rusească să fugă
de mine prin zăpada înaltă de 1 metru şi jumătate în blugi
şi tricouri decolorate de somn stropite cu clor şi ulei
de când mama ei îmi pregătea masa de prânz în bucătăria din curte
mama ei cu sânii grei de alăptat cu tălpile aspre mi-e dor de mama ei
de cum nu-mi atingea niciodată obrazul cu buzele de cum arăta
în negru la marginea drumului prăfuit când am părăsit-o vara trecută
ca o eroină columbiană singură şi mândră şi dorită
coprul meu trebuie descusut şi recroit şi prins cu ace de siguranţă
şi din gelatina memoriei senzoriale trebuie readusă pe chip imaginea
originară a ceea ce viaţa mea este într-un singur fel
I am a girl who loves another girl
şi călcâiele şi umerii vreau să i-i muşc
şi coamele portocalii care ard pe pernă

Niciun comentariu: