Am publicat două cărţi de poezie la două edituri diferite şi am sponsorizat financiar apariţia lor. Well, ştiu că în ochii literaţilor acreditaţi, acest lucru mă face un paria lipsit de orice valoare, dar este ok. Adevărul este că nu scriu poezie câştigătoare de premii. Nu umplu paginile revistelor culturale. Sunt un risc pentru piaţa de carte -relativ inexistentă- din România. Sunt capricios, impertinent, infatuat şi alienat mişcărilor creative contemporane. Nu studiez ce se studiază, nu particip la cenacluri, nu am mentori, deci nu sunt un produs al societăţii culturale româneşti.
Identitatea îmi este contestată şi îmi admit "vina" pentru acest lucru. Nu m-am prezentat vreodată în carne şi oase vreunei asistenţe, nu mi-am confirmat apartenenţa sau genul, nu mă omogenizez, nu am fişă de prezentare.
Revenind la volume, da, am plătit pentru ele, parţial din comoditate şi din dorinţa de a deţine drepturi absolute asupra lor. Asta, bineînţeles, dincolo de faptul că nu ar fi sărit nimeni nerăbdător să investească în ele. Şi ştim cu toţii motivele. Toate motivele.
Din poezie nu se trăieşte, slavă domnului. Este una a se trăi din scris şi alta a se trăi din poezie. Poezia mea, mai mult decât orice, nu este vandabilă. Punct. Dacă ar fi, nu ar fi a mea. Ar fi a altcuiva care ar scrie poezie ce ar putea fi vandabilă, asta dacă am considera că poezia se vinde. Poezia este caviar, bijuterie rară. De aceea găsesc remarcabil un interes real pentru poezie. Un interes pur şi necondiţionat. Motiv pentru care, aş vrea să ofer cărţile mele celor care îşi doresc efectiv să le aibă. Care cred în experienţa poetică. Căutătorilor rafinaţi.
Cât despre partea cu autograful, ironia va fi înţeleasă de cine trebuie. Asta nu face oferta mai puţin serioasă. ;)
3 comentarii:
postare mai mult decat interesanta . ar putea functiona foarte bine pe post de prefata a cartilor fara alte elucubratii critice . in fond , e tot ce trebuie sa stie un cititor de poezie . ca citeste ceva gratuit , ca orice joc de altfel , si ca poezia e doar ceea ce este . un vehicul care-l poarta . spre ce , asta deja nu mai e treaba autorului .
Nu cred că asta te face un paria. Mai degrabă, că ţi se pot atribui ipostaze de bestie, dacă încerci să ajungi în inima tuturor lucrurilor, doar pe drumul tău.
Da. Ştim cu toţii motivele. Toate motivele pentru care nu sare nimeni să investească.
Risc pentru piaţa trăirilor livreşti. Un modus vivendi prin poezie.
Mulţumesc.
Da, probabil ca ar functiona bine ca prefata, desi poate nu as vrea sa amestec bucata de poetic cu justificarea procesului de publicare.
Sunt pro ... let's be straight here... este singurul lucru care poate merge mana in mana cu autenticitatea.
Zvarluga, ai dreptate cu modus vivendi. Autorul eu are defectul imposibilitatii de a se disloca. Ma suprapun. Ma dau gratuit si ma vand. Poezia este doar intermediarul.
Manifeste ale naturii umane. La nivelele la care putem fiecare.
Trimiteți un comentariu