Vila mea de vară

majordomul îmi trage draperiile vilei de vară
unde m-am retras
nu sunt un pinguin trist
stau întins pe patul meu de moarte
avem prinzător de fluturi
cioplitori în nămol
ferigi şi ceaiuri indiene

nu ştiu cum se scriu poemele
poemele nu se scriu în vreun fel
poemele nu se scriu
nu există scriere
doar o gângurire de început al lumii
de sfârşit de mijloc de sămânţă a naşterii a lovirii
cu capul de zidul aludic

mă gândesc sau visez sau
la casa noastră în formă de 8 (opt)
vreau să mor singur sub o pânză aerată
nimeni să-mi închidă pleoapele
a nu mai fi în viaţă
în această viaţă
în niciuna din ele
canalul e gri cineva tunde iarba
poleieşte statuile din grădină

joc rolul acestui bărbat-secure şi acestei femei-cală
mint
mint când la telefon spun că sunt bine
de fapt sunt putred de bogat
deţin orice imperiu existent
nu e nimic mai important decât mine
pe glob
sau în fauna mexicană
numai că globul globul
nu este al celor care se numesc pământeni
nu-mi aduc aminte cine m-a învăţat
să ţin lingura în mână sau să o duc
la gură semn că particip la învârtitul roţii
la hora ţărăncuţelor din ţara românească

voi nu vedeţi adevăratul meu trup
şi nici mângâierea voastră nu este adevărată
adevărul nu este adevărat
retezaţi autobuzele roşii
consumul de petrol
ciorapii chinezoaicelor
capetele africancelor

eu nu sunt iubit cu iubire adevărată
ci cu fundul sacului vostru de organe
cu întinderea corzilor voastre la maxim
cu forţele gâtuite spiriduşii tuciurii
de aceea
nu e nimeni demn de a sta
lângă patul meu de moarte
doar majordomul care alungă muştele
cu un trifoi cu foi late

mărinimia voastră este spectaculară
pe cerul vilei mele de vară
scrisorile curg în cutia poştală
nu le deschide nimeni
nici măcar majordomul meu
singurul suflet aproape uman din preajma-mi
fără nume chel
cu un papion verde ca un nas
lăbărţat
ca o meduză stupefiată pe un pardesiu
şi ochii mici negri
de tigru aţipit
şi vântul care nu e destul
să mă poarte